joi, 21 octombrie 2010

Iliada lui Homer

Iliada lui Homer. Fără alte detalii...


                        După o scurtă şi foarte impresionantă invocare a muzelor pentru a-l ajuta să scrie cât mai bine şi mai inteligibil această lungă povestioară, Homer trece direct la acţiune. Troienii se luptau cu grecii. În acest context apare preotul Chryses, un preot de-al lui Appolo. Fiica lui Chryses, care mai mult ca sigur era foarte frumoasă, a fost răpită de nu aşa de frumosul Agamemnon, regele grecilor. Deşi armata sa îl sfătuieşte să dea fata înapoi, iar Chryses îi oferă averea sa în schimb, Agamemnon, ca orice rege care face ce vrea, zice nu. La faza asta, tatăl lui Chrseis face ce e normal să facă orice preot jignit de un rege încăpăţânat : îi spune toată povestea lui Apollo, iar Apollo, fiind un zeu în general de treabă, trimite nişte ciumă asupra armatei greceşti. După 9 zile de ciumă, Achille, conducătorul contingentului de mirmidoni ( aşa îşi numea el prietenii musculoşi care erau toţi nişte super soldaţi) îşi zice că ar trebui să încerce el să rezolve problema şi îl tot pisează pe Agamemnon până ce acesta o returnează pe Chryseis. Însă Agamemnon, ca un adevărat bărbat ce se considera, nu putea să stea fără o femeie frumoasă lângă el aşa că se decide că, din moment ce nu o mai avea pe fiica preotului, era bună şi iubita lui Achille, adică Briseis. Dar nu poţi lua pur şi simplu femeia lui Achille. Când acesta vede ce s-a întâmplat refuză să mai lupte pentru Agamemnon. Ca o paranteză, Odiseu ia o corabie în tot acest timp, pentru a o duce pe Chryseis acasă, moment în care Apollo opreşte ciuma şi aşa începe Odisea, dar asta în episodul următor. 
            Acum, Agamemnon o ascunde undeva pe Briseis, iar Achille se duce ca orice bărbat...la maică-sa, la Thetis, pe care o roagă să îi spună lui Zeus ce s-a întâmplat şi să îl roage să îi aducă pe greci aproape de dezastru în lupta lor cu troienii pentru ca Agamemnon să realizeze câtă nevoie are de el. Zeus, oricum neavând altceva de făcut, e de acord şi îi trimite un vis regelui grecilor. De dimineaţă Agamemnon se trezeşte bine dispus şi se crede în stare de orice, cum ar fi să îi atace pe troieni, ceea ce şi face. Ni-l putem imagina pe Priam, regele troienilor, ce surprins a fost când a văzut ditamai armata de greci la el pe câmpie şi cât de tare s-a enervat, căci văzând faza asta, şi-a chemat şi el armata şi s-a dus pe câmpie. Însă, înainte să înceapă bătaia, Paris, fiul cel mic al lui Priam, se oferă vitejeşte, la sfatul fratelui său mai mare, Hector, să se lupte cu Menelaus, regele Spartei, fratele lui Agamemnon. 
                Acum ar fi important de zis de ce Paris avea ceva de împărţit cu Menelaus şi de ce a început tot războiul de fapt. Râzboiul troian e printre cele mai stupide din istorie, cauza lui fiind o femeie, miss Grecia antică, Elena, nevasta lui Menelaus. Totul a început la un party de-al lui Zeus când nu a invitat-o pe zeiţa Eris, care de obicei e cunoscută ca zeiţa scandalului. De ciudă, Eris aruncă în timpul banchetului pe masă un măr pe care scria „ celei mai frumoase”. Desigur a început gâlceava între Hera, Atena şi Afrodita. Zeus a zis atunci ceva foarte inteligent : puneţi-l pe Paris să aleagă. Cele trei s-au dus atunci la el şi au început să îl mituiască : Hera i-a oferit toată Europa şi Asia, Atena i-a oferit înţelepciune şi iscusinţă în luptă, iar Afrodita....s-a dezbrăcat în faţa lui şi i-a zis că îi dă cea mai frumoasă femeie din Grecia. Cum să vrei teritorii şi înţelepciune când poţi avea pe nevasta lui Menelaus? Şi de aici totul e istorie.
                Revenind la scena cu lupta. Paris, care a refuzat-o pe Atena şi oferta ei, a pierdut lupta. Noroc că Afrodita nu a uitat de el şi l-a salvat de mânia soţului Elenei. Hera, supărată de toată povestea asta, îl bate la cap pe Zeus să întervină cumva. Zeus atunci face în aşa fel încât Menalaus să fie rănit de o săgeată. Agamemnon , supărat, îşi cheamă grecii şi încep lupta. În toiul bătăii, Diomedes, regele din Argus, îl înfrânge pe Aeneas, pe care Afrodita încearcă să îl salveze, însă zeiţa este rănită de Diomedes. Apollo se ia de el, că de, nu poţi pur şi simplu să o răneşti pe zeiţa lui preferată. Se lasă noaptea şi se decide o zi de pace a doua zi, pentru a arde grămada de morţi şi pentru a ridica ziduri de apărare.
              Agamemnon vede că situaţia nu e tocmai roz, aşa că trimite după Achille, oferindu-i avere şi pe Briseis. Achille îl refuză. A doua zi după încă o luptă, Achille îl trimite pe bunul său prieten Patrocle să vadă cum stă treaba. Troienii iau cu asalt zidul grecesc. Chiar Hector conduce lupta, însă când Zeus trăgea un pui de somn şi nu era atent, Poseidon îi ajută pe greci, la cererea Herei. Când Zeus se trezeşte se supără pe Poseidon şi îl trimite pe Apollo să îi susţină pe troieni. Patrocle nu mai suportă să vadă atâta bătaie şi îl roagă pe Achille să îl lase să intervină. El îi dă armura sa şi îi spune să lupte numai să nu îi ia gloria de a-l înfrânge pe Hector. Patrocle însă, îl provoacă pe Hector, iar Hector îl ucide, furându-i şi armura. Achille, nervos la culme, intervine în luptă. Recuperează trupul lui Patrocle, dar nu şi armura. Maică-sa, Thetis, îl roagă pe Hephaistos, zeul, să îi facă alta. Agamemnon îi dă lui Achille ce i-a promis, inclusiv pe Briseis, dar lui Achille nu îi mai păsa. Înainte de lupta finală, calul său, Xanthos îi spune că va muri. Dar cine să asculte de un cal vorbitor?  Zeii intervin în luptă din nou, unii de o parte, alţii de cealaltă. Apollo îl păcăleşte pe Achille şi le dă timp troienilor să se închidă în cetate....toţi înafară de Hector. Achille îl prinde şi îl ucide, apoi trece la necinstirea cadavrului. Fantoma lui Patrocle apare şi îl roagă pe prietenul său să îl îngroape. Achille ţine o zi de înmormântare. Zeus supărat de batjocura adusă trupului lui Hector, îl trimite pe Hermes să îl ajute pe Priam să recupereze trupul fiului său viteaz. Achille e mişcat de durerea regelui Troiei şi amândoi plâng pierderile suferite în râzboi. Priam, după ce ia masa cu Achille, se întoarce în Troia şi îşi înmormântează fiul. După asta lupta începe iar. 
                Achille avea un singur punct slab, călcâiul. Îndrumat de Apollo, Paris, pentru a-şi spăla ruşinea de a fi un fricos şi un uşuratic în toată Iliada, trage cu arcul şi reuşeşte să nimerească fix călcâiul lui Achille, ucigându-l. Cu greu este recuperat trupul eroului, care este ars, iar cenuşa este îngropată lângă cea a lui Patrocle. Mai târziu, Paris este şi el rănit de o săgeată. Elena o roagă pe fosta iubită a lui Paris, vrăjitoarea Enone să îl ajute, dar ea refuză. Paris moare mai târziu în braţele Elenei. Atunci, fratele rămas în viaţă a lui Paris, Deifob, o ia de nevastă pe Elena, ceea ce spune multe despre cea mai frumoasă femeie din lume. Însă, Menelaus îl ucide, îşi ia nevasta acasă şi pune capăt războiul ce a durat zece ani.

=^o^= ~  până data viitoare să nu îl uităm pe Brad Pitt! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu