duminică, 3 octombrie 2010

O samă de cuvinte

Printre cele mai vechi texte româneşti, o cronică scurtă, dar inexactă, formată din 42 de legende, “ O samă de cuvinte” este prefaţa cunoscutei lucrări a lui Ion Neculce , “ Letopiseţul Ţării Moldovei”. Aşa-i că-l ştiţi?
Neculce a scris din auzite ( pe cale orală îi zice) şi a mai înflorit pe aici pe acolo ( adică şi-a folosit talentul de povestitor ). Cele 42 de legende sunt într-adevăr nişte mini-povestioare, de câte un paragraf fiecare, despre voievozi, boieri sau ţărani, "ce sintu audzite din om in om, de oameni vechi si batrani, si in letopisetu nu sintu scrise". Să nu mai povestesc despre limbajul hazliu care este defapt româna de la 1700.
Ce trebuie ştiut:
Letopiseţul este cronica “de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat” , “ O samă de cuvinte”  “ după domnia lui Ştefăniţă-vodă, înaintea domniii Dabijii-vodă.” Primele şi cele mai multe legende sunt despre Ştefan-vodă cel Bun, zis şi Ştefan cel Mare, Superman-ul Moldovei. Neculce povesteşte cum Ştefan a construit mânăstiri, cum s-a luptat cu turcii, cum avea o mamă foarte severă, şi în general cât de tare a fost el ca voievod. Următoarele legende îi includ pe Bogdan-vodă, Petru-vodă Rareş, Alexandru-vodă Lăpuşneanul ( care va avea un rezumat separat ;) ) Radul-vodă, Vasilie-vodă,  şi mulţi alţii, foarte tari şi legendari cu toţii, care ba s-au luptat cu turcii, ba s-au purtat frumos cu ţăranii şi boierii şi tot aşa pâna la Ştefăniţă-vodă, care se pare că a murit otrăvit, “Dar adevărul nu să ştie, că letopisăţul nu scrie nemică de acest lucru.”
Să fac rezumat nu se prea poate, ar lua mai mult decât textul în sine. Şi de ce să nu citiţi vreo 20 de pagini despre voievozii moldoveni şi felul în care îşi făceau ei treaba?
Spor ! 

A, da....şi Ştefan cel Mare   
 =^o^= meow~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu