duminică, 3 octombrie 2010

Ţiganiada

Scrisă la 1800 de Ioan Budai Deleanu, Ţiganiada este prima epopee românească, scrisă cu umor, având ca teme căutarea fericirii, libertăţii, având motive preluate din folclor şi mitologie. Singura problemă : e lungă şi , ca orice epopee, în versuri.

Ce trebuie ştiut:

Urgia, fiica Satanei se supără văzând că Vlad-vodă vrea să le dea o ţară ţiganilor dacă aceştia îi vor îndeplini poruncile. Satana se preface în corb şi merge să tragă cu urechea la sfatul ţiganilor care, în loc să se sfătuiască, se contrazic şi nu cad de acord chiar dacă au vorbit “din prânz până-n cină”. A doua zi îi vizitează Vodă cerând să i se prezinte cei înarmaţi, iar ţiganii încep să defileze în cete : ceata lui Goleman, cu steag de „ piele de mânză codalba”, ceata argintariilor lui Parpangel, apoi ceata lui Bălăban, ceata căldărarilor, urmează ceata lui Drăghici, a fierariilor, apoi lingurarii în frunte cu Neagu, ceata aurarilor, conduşi de Tandaler, iar la urmă lăieţii şi goleţii. Vodă le promite că satul Spăteni dintre Inimoasa si Bărbăteşti va fi ţara lor dacă îi îndeplinesc poruncile.
 Ţiganii pornesc cu toţii la drum însă înaintează greu căci se ceartă tot timpul.( asta nu ne miră cu nimic ) În toiul ciondănelii lor apare Zagen care anunţă răpirea Romicăi, cea mai frumoasă fată din şatră, ( ne putem imgina uşor o brunetă colorată şi acoperită în aur ) logodnica lui Parpangel. Ţiganii ajung la un codru fermecat de Satana , unde au găsit mâncare, fecioare, deci “toate dulceţurile vieţii”. Numai Parpangel pleacă în căutarea Romicăi şi ajunge mort de foame la un palat in mijlocul codrului unde se oferă ca lăutar în schimbul a ceva de îmbucat. Cântă două cântece apoi o fată îl roagă să cânte un cântec de jale. Perpangel începe povestea lui Arghin ce o caută pe Ileana Cosânzeana, ( trebuia să apară şi ea în poveste nu? ) dar nu o duce până la capăt căci vede că fata pleacă şi el se duce după ea. Între timp ţiganii se ceartă asupra motivelor lui Vodă de a-i chema la arme. Sfinţii vǎzând ce fac turcii în Muntenia se hotǎrăsc sǎ coboare din ceruri şi sǎ-l ajute pe Vlad Ţepeş. Astfel Sfântul Spiridon ia iapa lui Varlaam şi cǎlǎtoreşte nevǎzut printre oameni, salvându-i de la pǎcat.
Ţiganii se ceartă acum pentru că unii vor să plece iar alţii să rămână să o caute şi ei pe Romica. Parpangel, trist cǎ nu a gǎsit-o pe Romica adoarme cu gândul la ea, dar Satana  face în aşa fel încât ţiganul se trezeşte cu Romica în braţe iar cei doi sunt pe cale de a comite un pǎcat,( oare care? ) când Sfântul Spiridon care i-a vǎzut face ca totul sǎ disparǎ, rǎmânǎnd doar o baltǎ mare. Parpangel o pierde iar pe Romica şi  trist începe sǎ cânte.( presupunem că nu oooofff viaţa mea ) 
După un timp ţiganul se întâlneşte cu Argineanul, spaima turcilor şi cei doi beau fără să ştie dintr-un izvor fermecat ce îl face pe Argineanu fricos şi pe Parpangel viteaz. Luând calul Argineanului, ţiganul pleacă mai departe şi în cele din urmă o găseşte pe Romica ce a fost transformată în tufiş.( wtf??? ) Parpangel vrea să se omoare însă nu poate căci mama sa, Brânduşa, l-a vrăjit când era mic să nu poată fi rănit de arme. Între timp Vodă vrea să îi pună la încercare pe ţigani şi îşi deghizează oastea de munteni în turci. Ţiganii se sperie şi se predau imediat.
 Vodǎ nu apucǎ sǎ îi pedepseascǎ pe ţigani cǎci vine un cǎlǎreţ care îi spune cǎ turcii se odihnesc lângǎ o mânǎstire şi plecǎ impreunǎ cu toată oastea sa. Apoi apare Omar Paşa cu armata sa, dar Tandalar le spune cǎ trebuie sǎ fie tot muntenii care vor să îi sperie iar. În acest timp în iad, Satana îşi cheamă ajutoarele să se sfătuiască asupra felului în care s-ar putea răzbuna pe ţigani şi pe Vodă. În tabăra ţiganilor se dă alarma că vin turcii şi toţi se pregătesc de luptă. Turcii îl prind pe Argineanu, crezând că e Vodă. Acesta, revenindu-şi după ce a băut apa fermecată, scapă din tabăra turcească. Vlad Vodă se hotărăşte să pornească ofensiva împotriva turcilor în timpul nopţii, atacându-i din două părţi. La luptă participă şi sfinţii din ceruri. Satana vine şi îl ajută pe Mahomed să fugă. Văzând asta arhanghelul Mihail îl plesneşte pe Satana şi îl aruncă în fundul iadului. ( :)) )Ţiganii care s-au ascuns în pădure, se luptă pe întuneric cu o cireadă de vite crezând că sunt turci ( :| ) până ce, de dimineaţă ies la câmpie şi dau de tabăra părăsită a turcilor plină de mâncare. Aici se încheie povestea ţiganilor. ( dap, chiar aşa )
 După asta urmează întâmplarea Satanei, care, trezindu-se după palma dată de Sf. Mihail, se transformă în fată şi ajunge la o mânăstire unde îi ispiteşte pe toţi călugării, aceştia luându-se la bătaie din cauza ei/lui, până apare Sf. Spiridon şi îl face să dispară făcându-şi semnul crucii. Între timp sultanul se ascunde în codru şi are un vis cumplit, însă când se trezeşte unul din ostaşii săi îl anunţă că vin întăriri. Sultanul le trimite boierilor o scrisoare zicându-le că vrea pace şi că îi va scuti de moarte pe boieri dacă îl vor ajuta să îl pună pe tron pe fratele lui Vlad-vodă.
Între timp ţiganii vor să sărbătorească nunta lui Parpangel cu Romica. Parpangel povesteşte cum a călătorit în tinereţe şi în iad şi în rai. Ţiganii, odată ajunşi la Spăteni, doresc să pună bazele unui stat, şi încep astfel o interminabilă discuţie despre sistemul ideal de guvernare, încheiată cu o încăierare generală.. Vlad-vodă  în cele din urmă pleacă în exil. Toată epopeea încheindu-se cu vorbele ţiganului Romandor : «Du-ne – strigînd – măcar în ce parte, /Ori la slobozie, sau la moarte ! ». 
 Destul pentru moment. Intre timp ganditi-va la asta: 
Arama vechea, tabla vechea... 

M margineanu - Un tigan venea saracu


=^o^= meow meow!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu